Dizenteria ( Shigelloza)
Descrierea dizenteriei (Shigelloza):
Dizenteria (Shigelloza) - este o afectiune inflamatorie a intestinului, in special a colonului, care duce la diaree severa care contine mucus si / ori sange in materia fecala insotita de febra si durere abdominala. Dizenteria netratata, poate fi fatala. Exista mai multe tipuri de Shigella: S. Dyzenteriae, S.flexneri, S.sonnei, S. boydii. Shigeloza este o afectiune enterica raspandita in toata lumea, declansandu-se mai ales in timpul razboaielor, calamitatilor naturale sau in conditii de viata neigienice.
Dizenteria amoebiana este cauzata de un parazit numit entamoeba histolytica. Acest parazit se intalneste de obicei in zonele tropicale, cazurile de dizenterie amoebiana fiind rare in Europa. El patrunde in organism prin consum de alimente si apa contaminate. Acesti paraziti se pot grupa in chisturi si astfel devin mai rezistenti actiunii acidului clorhidric din stomac.
Boala este mai des intalnita la copii intre 6 luni si 5 ani, calatori, refugiatii care locuiesc in campusuri si in tarile in curs de dezvoltare.
Persoanele infectate cu bacteria o elimina prin scaun pe sol, aceasta contamineaza alimente si apa, si se transmite altor persoane pe cale oral-fecala.
Patogenia si cauzele dizenteriei (Shigelloza):
Speciile de shigella reprezinta bacterii bacilare gram-negative, aerobe, ce fermenteaza glucoza. Prezinta un grad mare de contagiozitate. Sunt rezistente la sucul acid gastric, de aceea o cantitate mica de bacterii determina infectia.
Mecanismele prin care shigella infecteaza organismul uman sunt :
-invazia epitelilui colonic
-dependenta de un factor de virulenta-plasmid
-productia de enterotoxina - care nu este esentiala pentru colita, dar creste virulenta
Dupa infectie germenele prolifereaza in lumenul intestinal si colonizeaza mucoasa. Aderenta bacteriilor de peretele intestinal este favorizata de mai multe mecanisme active :
- chemotaxis
- adeziune specifica prin structuri de atasare : fimbrii, pili.
Dupa procesul de aderare urmeaza invazia mucoasei. Bacteriile sunt endocitate de enterocite, in care se vor multiplica si determina o inflamatie acuta la nivelul mucoasei care poate evolua pina la ulceratie.Apare hiperemie, edem, ulceratie si exudat intraluminal.
Al doilea mecanism utilizeaza toxina Shiga, un puternic inhibitor al sintezei de proteine, cu actiune:
- neurotoxica - explicand convulsiile de la inceputul infectiei
- secretagoga - explicand diareea apoasa
Organismul se transmite pe cale fecal-orala, prin apa si alimente contaminate.
Factori de risc in cazul dizenteriei (Shigelloza):
Infectia se raspindeste cu usurinta printre persoanele care locuiesc impreuna sau impart anumite spatii sau obiecte:
- copii intre 6 luni si 5 ani si persoanele imunosupresate
- gradinite, campusurile de refugiati, sau rezidenti
- grupuri sanitare nedezinfectate, piscine
- institutii de ingrijire a batrinilor, persoanelor cu probleme psihice
- sexul oral-anal
- igiena deficitara a miinilor, a apei potabile
- echipajele de pe nave marine, campusuri militare
- tarile in dezvoltare
Semne si simptome dizenteria ( Shigelloza)
Simptomele dizenteriei bacilare apar de obicei la 1-3 zile de la infectie si pot dura o saptamana. Simptomele includ:
- diaree apoasa, cu sange, mucus sau puroi in cazurile grave
- greata
- varsaturi
- dureri abdominale
- febra
- depresie
In cazul dizenteriei amoebiene este posibil ca la persoanele infectate pot fi asimptomatice timp de luni sau ani de la infectie. Insa, aceste persoane pot transmite boala, chiar in lipsa simptomelor, deoarece parazitul ajunge in fecale.
In aceste cazuri simptomele manifestate includ:
- diaree cu sange
- constipatie
- crampe intestinale
- balonare
- greata
- varsaturi
- febra ocazionala
- ulcere intestinale (parazitul ataca si gaureste peretele intestinal)
- scadere apetitului
- scadere in greutate
Tratamentul dizenteriei ( Shigelloza)
Diagnosticul se pune pe baza examinarii monstrelor prelevate din scaunul bolnavului pentru detectarea bacteriei sau parazitului. Se pot efectua si ecografii pentru detectarea ulcerelor intestinale.
Persoanele care prezinta diaree cu sange sau mucus trebuie sa consute medicul cat mai repede posibil.
Tratamentul utilizeaza medicamente antidiareice, antibiotice, rehidratare si reechilibrare electrolitica.
De obicei infectia este usoara si autolimitanta. Majoritatea pacientilor, cu exceptia celor malnutriti si cu imunosupresie, au un prognostic excelent.
Preventia consta intro depozitare si manipulare igienica si sigura a alimentelor si apei potabile. Spalatul pe miini este cea mai eficienta metoda. |