Sindrom antifosfolipidic
Descriere Sindrom antifosfolipidic:
Sindromul antifosfolipidic este o afectiune care se manifesta clinic prin tromboze venoase sau arteriale recurente si avort. Anomaliile de laborator caracteristice cuprind nivele persistent ridicate de anticorpi impotriva fosfolipidelor anionice membranare (anticardiolipina, antifosfatidilserina) si a proteinelor plasmatice asociate, predominant beta-2 glicoproteina I (apolipoproteina H) sau evidentierea anticoagulantului circulant.
Se folosesc multipli termeni pentru acest sindrom. Unele sinonime pot conduce la confuzii. Sindromul de anticoagulant lupic conduce la confuzii deoarece pacientii cu sindromul antifosfolipidic nu prezinta in mod necesar si lupus eritematos sistemic, iar acest sindrom este asociat cu trombozele decat cu complicatiile hemoragice.
Unii pacienti cu sindromul antifosfolipidic nu prezinta nici un simptom al altei boli, in timp ce altii prezinta in asociere si lupus eritematos sau alta boala reumatica sau autoimuna. Traditional, acestea sunt denumite sindroame antifosfolipidice primare sau respectiv secundare. Desi anticorpii antifosfolipidici sunt legati clinic de sindromul antifosfolipidic, daca sunt implicati in patogeneza sau sunt un epifenomen este inca neclar.
Freventa actuala a sindromului in populatia generala este necunoscuta. 5% dintre persoanele sanatoase prezinta anticorpi anticardiolipina, antifosfolipidici. Anticorpii anticardiolipina tind sa fie mai frecventi la varstnici. Acestia anticorpi sunt detectati la 40% dintre perosanele cu lupus eritematos sistemic. Aproximativ jumatate dintre cazurile de sindrom antifosfolipidic nu sunt asociate cu o alta boala reumatica.
Sindromul antifosfolipidic contribuie la cresterea frecventei pentru avorturi spontane sau accident cerebrovascular la persoanele tinere. Accidentul cerebrovascular se poate dezvolta secundar unei tromboze in situ sau embolizari care origineaza de la leziunile valvulare Libman, observate la pacientii cu acest sindrom. Boala cardiaca valvulara poate fi indeajuns de severa pentru a necesita reinlocuire de valva. Embolismul pulmonar recurent sau tromboza poate conduce la hipertensiune pulmonara amenintatoare de viata.
Sindromul antifosfolipidic catastrofic, sever este rar si fatal, cu mortalitate de 50% prin infarcte multiorganice intr-o perioada de zile-luni. Avortul spontan tardiv in trimestrul doi sau trei este comun, totusi poate apare in orice perioada in sarcina.
Cu medicatie adecvata si modificari ale stilului de viata, cei mai multi pacienti cu sindrom antifosfolipidic primar duc vieti sanatoase normale. Totusi subseturi de pacienti continua sa prezinta evenimente trombotice in ciuda terapiilor agresive. La acesti pacienti evolutia bolii poate fi devastatoare, conducind la morbiditate semnificativa sau deces timpuriu. Pacientii cu sindrom secundar poarta un prognostic similar cu cei cu sindrom primar. Mortalitatea si morbiditatea pot fi influentate de conditiile autoimune sau reumatice ale acestora. La pacientii cu lupus si anticorpi antifosfolipidici s-au asociat boli neuropsihiatrice si distructii ireversibile de organ.
In sindromul antifosfolipidic, reglarea homeostatica a coagularii sangelui este alterata, totusi mecanismul trombozelor nu este bine definit. O ipoteza postuleaza un defect in apoptoza celulara, care expune membrana fosfolipidica la legarea de diferite proteine plasmatice, cum este beta-2 glicoproteina I. O data legata, se formeaza un complex fosfolipid proteina care lasa neacoperit un neoepitop, care va deveni secundar tinta anticorpilor.
Alte mecanisme propuse pentru efectul hipercoagulabil al anticorpilor antifosfolipidici cuprind:
-productia de anticorpi impotriva factorilor de coagulare, incluzind protrombina, proteina C, proteina S si anexinele
-activarea plachetelor pentru a favoriza aderenta endoteliala
-activarea endoteliului vascular care va facilita legarea plachetelor si a monocitelor
-reactia anticorpilor cu lipoproteinele oxidate de densitate mica, predispunind la aterescleroza si infarct miocardic.
Clinic seria de evenimente care conduc la hipercoagulabilitate si tromboza recurenta pot afecta virtual orice organ:
-sistemul venos periferic (tromboza venoasa profunda)
-sistemul nervos central (accident cerebrovascular, tromboza de sinus)
-hematologic (trombocitopenie, anemie hemolitica)
-obstetrica (avort, eclampsie)
-pulmonar (embolism pulmonar, hipertensiune pulmonara)
-dermatologic (livedo reticularis, purpura, infarcte, ulceratii)
-cardiac (valvulopatia Libman, infarct miocardic)
-ocular (amauroza, tromboza retiniana)
-adrenal (infarct, hemoragie)
-musculoscheletic (necroza avasculara de os) .
Cauzele sindromului antifosfolipidic:
Sindromul antifosfolipidic este o boala autoimuna de cauza necunoscuta. Cercetarea pentru declansatori posibili a descoperit o vasta zona de boli autoimune si reumatice, infectii si medicamente asociate sindromului. Un procent semnificativ dintre persoanele cu boli reumatice si autoimune prezinta si anticorpi anticardiolipina.
Bolile autoimune si reumatice asociate cu sindrom antifosfolipidic cuprind: - lupus eritematos sistemic -50%
- sindrom Sjogren -42%
- artrita reumatoida -33%
- purpura trombocitopenica autoimuna -30%
- anemia hemolitica autoimuna
- artrita psoriazica -28%
- scleroza sistemica -25%
- bolile mixte ale tesutului conjunctiv -22%
- polimialgia reumatica sau arterita cu celule gigant -20%
- sindrom Behcet -20%.
Bolile infectioase asociate cu sindromul antifosfolipidic cuprind: - sifilis, hepatita C, HIV
- malaria, septicemia bacteriana.
Medicamentele asociate cu sindromul antifosfolipidic cuprind: - procainamida, quinidina, propranololul, hidralazina
- fenitoina, clorpromazina
- interferon alfa, quinina, amoxicilina.
|